Instrumentele
de percuție
Tobe, talere, xilofoane și alte instrumente care se cântă lovindu-le
Începe prezentarea
Partea 1
Ce este percuția
Percuția este cea mai veche familie de instrumente. Sunetul apare când lovim, scuturăm sau frecăm ceva.
Cuvântul
Cuvântul vine din limba latină și înseamnă „a lovi”. Cu bagheta, cu mâna sau cu un ciocănel, orice lovitură face un sunet.
Cele mai vechi
Oamenii au bătut ritmul cu mult înainte să construiască flaute sau viori. Au folosit oase, lemne, pietre și piei întinse pe un trunchi.
Instrumente de percuție se găsesc în toate colțurile lumii, de la Africa până în Nepal.
Două grupe
Unele instrumente dau doar zgomot sau ritm, de exemplu toba mică sau talerele. Altele cântă note și pot face melodii, de exemplu xilofonul sau timpanele.
La fel le împart și muzicienii, deci și noi.
Partea 2
Tobe și talere
Acestea nu cântă o notă anume. Ele dau ritmul, adică pulsul muzicii.
Toba mică
Are două fețe de piele sau de plastic. Sub fața de jos sunt întinse niște sârme subțiri. Când lovești toba, sârmele vibrează și dau un sunet sec și ascuțit.
Se cântă cu două bețe. O auzi în marșuri, în fanfare și în orchestre.
Toba mare
Este cea mai mare tobă și cea cu sunetul cel mai grav. În fanfară se poartă pe piept și se lovește cu un ciocan moale.
În setul de tobe, toba mare se lovește cu un picior, pe o pedală.
Talerele
Sunt discuri rotunde din aliaj de metal. Se pot lovi unul de altul, cu mâinile, sau se pot lovi singure cu o baghetă.
Un taler lovit tare sună puternic și lung. Dacă îl atingi cu mâna, sunetul se oprește brusc.
Setul de tobe
Setul de tobe, numit și baterie, a apărut în Statele Unite, în jurul anului 1900. Un singur muzician a început să cânte la mai multe instrumente deodată.
Are toba mică, toba mare, câteva tobe de sus și mai multe talere. Se aude în jazz, în rock și în pop.
Partea 3
Percuția cu note
Unele instrumente de percuție pot cânta melodii, nu doar ritm. Fiecare lamelă sau fiecare tobă are propria notă.
Timpanele
Timpanele sunt tobe mari, în formă de căldare. Fiecare are o notă a ei, iar muzicianul poate să schimbe nota apăsând pe o pedală, care strânge sau slăbește pielea.
În orchestră stau mai mulți timpani împreună, de obicei între doi și patru. Sunetul lor seamănă cu un tunet îndepărtat.
Xilofonul
Are lamele de lemn, așezate ca la un pian, și se cântă cu două bețe mici. Sunetul lui e uscat și clar, ca niște pași pe lemn.
Numele vine din greacă: xylon înseamnă lemn.
Marimba și vibrafonul
Marimba seamănă cu xilofonul, dar e mai mare. Sub lamele are țevi, iar sunetul ei e mai cald și mai rotund. În Guatemala, marimba este instrument național.
Vibrafonul are lamele de metal și un motor mic care face sunetul să tremure. Îl auzim mult în jazz.
Partea 4
Cuvinte de știut
Cuvintele pe care le auzi la ora de muzică, fiecare cu sensul lui.
Mulțumim pentru atenție!
Înapoi la început